Pe 1 Martie am mers in oras sa fac cumparaturi iar la intoarcere , din masina am vazut , pe o straduta perpendiculara celei pe care eram eu ,intr-o balta ce se formase dupa topirea zapezii - un motanel .Am oprit masina si l-am luat ,statea ghemuit si cu ochii inchisi , avea singe la nas si la gura ,era mai mult mort decit viu .Unii oameni se uitau la el cu sila , altii nici nu-l observau , pentru toti acestia as vrea sa scriu cuvintul ''oameni'' cu literele cele mai mici posibile .
Acasa ,am incercat sa-l ajut , l-am curatat un pic ,i-am dat doua seringi cu lapte caldut si vitamine ,cam cu forta caci nu prea vroia nimic .Nu-mi faceam sperante prea mari dar imi doream tare mult sa traiasca si nu i-am pus neaparat un nume ,insa cind il mingiiam pe capsor ,ii ziceam ''martisorul meu drag ...''Noaptea se lasa usor iar el respira din ce in ce mai greu si avea acea privire adinca , atunci mi-am dat seama ca nu mai poate saracutul ,am inteles ca nu-mi ramine decit sa ma rog sa moara mai repede ,sa nu se mai chinuie mult .
Spre dimineata s-a dus ,sper eu -spre o lume mai buna ,spre o lume fara oameni ca cei care au trecut pe linga el si l-au ucis cu indiferenta lor ,spre o lume unde exista mila si iubire ,pentru el si pentru toti cei ca el ...
Asta a fost MARTISOR - prietenul meu pentru o zi . L-am ingropat in curtea casei mele si la capatiiul lui am plantat un copac si chiar daca a trecut prin viata mea ca un vis ,eu nu-l voi uita niciodata ...
Am tinut sa scriu despre el ,pentru ca am vrut neaparat sa exprim ceea ce simt fata de semenii mei ,cei din specia careia ii apartin si eu ,cei care se cred superiori pentru ca sint bipezi si au grai si isi spun ''oameni ''.Evident ,ma refer la cei care au trecut nepasatori pe linga acest necuvintator si pe linga atitea altele ,sint indignata de atitudinea lor si am fata de ei ,un mare sentiment - de scirba .
