CATELUSA NOROCOASA

Eu catelusa DANA va spun povestea mea, care este una cu final fericit de aceea am spus ca ma numesc O CATELUSA NOROCOASA : “.Eram ...cinci mogildete mici ,tare frumoase dar in acelasi timp si tare necajite,ca pe langa faptul ca nu aveam o casa si noi a noastra ca toti cateii cu stapani,pe mama noastra a lovit-o masina si am ramas orfani.Un barbat si o femeie treceau pe acolo ,( puteti vedea si in pozele de mai jos), veneau periodic sa dea de mincare la alti catei si cind au vazut cit eram de mititei si cum tremuram , a scos o piine si noi n-am mai asteptat sa o rupa sa ne imparta ,muscam din piinea intreaga caci ne era tare foame.A doua zi acesti oameni au venit sa ne faca o scorbura in pamint si au pus paie sa ne adapostim ca era ger si ne-a adus si mincare .Intr-una din zile ,noi am primit o cusca mare si frumoasa cu paturica in ea ,de la o doamna pe care ulterior am aflat ca o cheama Victoria si care ne aducea si ea mincare.Noi tare mult ne-am bucurat ca mai sint si oameni care ne indragesc. Dupa vreo doua saptamini ,unul dintre noi care era cel mai frumusel ,a fost luat de un nene la curte si am ramas patru .Noi primeam zilnic mincare si dupa alte doua saptamini au fost luati cei trei fratoiri ai mei ,de diferiti oameni care mergeau spre sat .Si asa am ramas eu singurica ...Daca va uitati in pozele acelea unde sunt cu fratiorii mei ,ma puteti identifica, fiind cea gri .Eram slabuta si schioapa de un piciorus si cred ca din acest motiv pe mine nu m-a vrut nimeni .Tare suparata eram si tremuram ca nu mai aveam fratiorii cu care ma incalzeam pina atunci.Cand a venit femeia aceea care ne facuse scorbura , sa ne aduca de mancare m-a gasit singurica si ia fost mila de mine.A stat ea si s-a tot gindit o ,ce sa faca cu mine.?..A sunat pe la prieteni sa o ajute cumva ,dar nimeni nu a vrut .M-a luat in brate si cu ochii in lacrimi m-a dus la ea acasa .Avea ochii plini lacrimi pentru ca nu stia cum o sa se mai descurce si cu mine ,caci mai are multe animale necajite de hranit si tratat .Dar eu ma rog la Dumnezeu s-o ajute pe mama sa ma poata creste si pe mine. Acasa cand am ajuns ,m-am bucurat de caldura si de mancare calda ca eram inghetata de frig. Dar cea mai mare bucurie am avut-o cind m-au primit cu drag celelate animalute salvate de mama, catelusa Bijou dar si pisicutele. Eu eram cam salbatica si ii luam din fata si mancarea lu bijou si o muscam de urechile ei clapauge ,dar daca am vazut ca ea se poarta frumos cu mine ,am inceput sa ma domesticesc si eu .Daca am impresionat pe cineva cu povestioara mea , rog din sufletul meu, s-o ajute pe mama sa ma creasca mare ,ca imi trebuie pe linga mincare ,vitamine ca sunt slabuta si a cam venit vremea sa fac si vaccinurile .Va multumesc ca m-ati ascultat si va salut din poze . Cu drag ... catelusa Dana .”

Povestea lui Sandokan

...Povestea mea incepe cam asa : M am nascut intr un cartier aglomerat,pe la vreun subsol de bloc.Prin iulie ,cind am inceput sa cred ca sint mare , pt ca mergeam pe picioarele mele, am plecat singurel si am nimerit intr o piata printre tarabe. In aceasta piata si prin imprejurimile ei sint 11 circiumi si ca si cum n ar fi de ajuns betivii mai bea si la tarabe.Asa sa gasit un individ , ca om nu i pot spune ,sa ma loveasca cu pantoful in cap. In clipa aceea am vazut numai stele si ce a urmat imi amintesc ca prin vis. Un tinar caruia ia fost mila de mine ma luat de ceafa si a vrut sa ma puna linga containeru de gunoi ca sa nu mai fiu batut. In momentul acesta a aparut cea care urma sa mi fie ca un inger pazitor .La intrebat pe tinar ce face cu mine ,el ia povestit ce sa intimplat si a zis ca vrea sa ma duca mai departe de acel nenorocit .Cea care urma sa aibe grija de mine ia spus sa nu ma puna acolo , ci in gradina cu iarba a unui bloc unde mai erau pisici mari . Apoi sa apropiat de mine si cind ma vazut cu jumatate de cap umflat si cu singe la gura ia fost mila si ma luat acasa . S a gindit ca ma face bine pe mine si pe NUCU , care era deja acasa ,bolnav racit la plamini ,si ne va duce la cineva la tara . Eu tare mult mam bucurat ca primeam mincare buna si eram mingiiat toata ziua . Rasturnam farfuriile cu mincare si apa iar ingrijitoarea mea sia dat seama despre ce e vorba , dar ma dus la doctor . Si era asa cum credea ea : in urma loviturilor la cap , mi am pierdut vederea , doar foarte putin zaresc cu ochiul drept . Atunci cea care ma ingrijea a hotarit sa fie mama pentru totdeauna , pentru mine si pentru NUCU , care fusese si el chinuit si care era ca un frate pentru mine si despre care mama o sa va povesteasca intr un episod viitor . .....Era sa uit...pentru ca sint un tigrisor frumos , mama mia spus SANDOKAN ....

Cainii nimanui si totusi ai nostri

Mereu fac multa mincare,sau adun de pe unde stiu ca ramane,si asa reusesc sa merg sa hranesc in diferite locatii,catei necajiti,care ma asteapta infometati si pe care nu pot sa-i dezamagesc,si sa nu merg.Asa s-a intimplat intruna din zilele trecute,la o trupa de catei pe care ii hranesc la capatul galatiului,au aparut si 5 catei mici,fara mama.Eram disperata,mai ales ca vazusem pe marginea soselei o catelusa calcata de masina care deja murise.Am aflat cu durere ca aceea, fusese mama catelusilor,asa ca acum zilnic, trebuie sa merg sa am grija si de acele sufletele mici care se afla intr-un real pericol.Asa mi-am petrecut si ultima zi din an,avand grija de acei catei ai nimanui si totusi ai nostri.As vrea sa fiu ajutata,ca la randul meu sa pot si eu ajuta,sa sterilizez catelusele si sa castrez baietii,ca sa nu se mai inmulteasca.

Povestea lui BIJOU

BIJOU este catelusa pe care am gasit-o anul acesta in martie,aruncata langa un container de gunoi,toata numai rana,fara blana,la un pas de moarte,am luat-o imediat in casa,cu gandul sa o vindec,iar daca reusesc sa o fac frumoasa,vream sa-i caut adoptori.De facut frumoasa am reusit,asta vedeti si voi,am sterlizat-o,vaccinat-o,dar nu am mai putu sa ma despart de ea.Asa ca acum este bijuteria familie.va pun poze sa vedeti cum a aratat cand am gasit-o si cum arata acum.

Pisicutele mele dragi

In prima postare vreau sa va pun poze cu piscutele,pe care le-am salvat din situatii cumplite,le-am castrat,sterilizat,acum stau la noi in apartament,in care nu mai putem locui cu atita animalute,deci am hotarit pentru binele animalutelor,sa vindem apartamentul si sa cumparam o casa la tara,unde sa putem gazdui cat mai multe animalute salvate,sa reusim sa facem o asociatie nonprofit,ca sa putem sa ne ocupam mult mai mult de aceste sufletele care au atata nevoie de noi,