sâmbătă, 6 noiembrie 2010

UN INGER CE SE CHEAMA - HANS

Hans ,dragul Hans -anul trecut in mai ,era tare mic si neputincios ,avea 300 grame ,a crescut mare dar tot neputincios a ramas pina in urma cu o saptamina ,cind a plecat...Cind era pui mic ,era hipotermic si il tzineam in sin ,asa faceam treaba prin casa ,cu el in sin ca sa nu ii fie frig .Uneori il infasam ca pe copil mic si-mi aduc aminte cu drag ,cind odata l-am pus asa infasat pe pat si i-am zis catelusei Bijou ' mama ,ai gija de baiat ,ca vin imediat ' am mers pina in bucatarie si cind m-am intors in camera,Bijou era cu botul pe el ,de parca ar fi inteles ce i-am spus si il pazea bine .Ceva mai tirziu daduse o raceala peste el ,l-am dus la cabinet ,aici medicul mi-a zis ca nu o sa reziste ,am alergat la alt cabinet unde stiam ca sint medici mai buni .Aici medicul m-a incurajat ca va trai ,ca e doar o raceala si nu e vreo gripa ,mi-amintesc si acum cum medicul de aici a spus ''off ce nedreapta e viatza asta ''. Il hraneam cu seringa ,apoi cu lingurita ,el s-a facut mare si frumos dar nu se putea ridica pe picioare ,statea in coshuletul lui ori statea pe pat ,dadea din labutze ,se juca in felul lui acolo .Boala lui era sindrom neurovegetativ .Medicul a zis ca nu are rost sa-l mai vaccinez ca si-asa nu va trai prea mult ,eu am hotarit ca vreau sa-l vaccinez ,sa fie si el in regula ca ceilaltzi ,din punctul asta de vedere .Cind ma intorceam acasa de pe undeva si imi auzea vocea ,incepea sa miaune cu putere ,ma recunostea si probabil ca se bucura .Cind ma apropiam de el cu ceva mai bun de mincare ,conserva sau carne ,tremura si dadea din labutze sa ii dau sa manince mai repede .Cind locuiam in oras si mergeam la iarba verde ,il luam si pe el ,pt ca ne gindeam ca daca intirziem ,el nu poate nici apa sa bea singurel, cind mergeam la tzara la soacra mea ,mereu il luam cu noi ,din punctul asta de vedere a fost privilegiat -a fost plimbat de multe ori .In iarna intrase in calduri si facea urit ,am mai asteptam un pic si l-am dus la sterilizat .In primavara cind sapam in gradina ,il luam cu mine si il asezam pe patura ,dadea din labutze pina ajungea in iarba ,cind ardea soarele mai tare ,veneam amindoi in casa .L-am ingrijit si iubit ,la fel ca pe oricare animalut al nostru .Spuneam ca cei mai necajitzi ,sint Hans si Sandokan care nu vede ,Hans macar nu a fost lovit de vreo bestie ,el asa s-a nascut saracul. In ultima vreme ,boala lui se agravase si era nervos ,agitat zi si noapte si se ranea cu labutzele din fatza ,dar nu credeam ca se va stinge ,avea un an si jumatate .
Nu stiu cit din viatza lui a fost bucurie si cit a fost suferintza ,insa stiu ca noi l-am iubit si am facut tot posibilul sa fie si el fericit ,fericit atit cit putea el sa fie ,ii simtzim lipsa si va ramine pentru totdeauna in sufletele noastre ...
RIP dragul nostru Hans .











17 comentarii:

  1. Nu mai imi gasesc cuvintele...Slava domnului ca exista si oameni ca voi pe pamantul asta! Sper ca Dumnezeu sa va intoarca inzecit binele pe care il faceti pentru animale!

    RăspundețiȘtergere
  2. ei, acum chiar ne-ai facut sa plangem :(

    intr-un fel, dumnezeu v-a luat crucea asta grea...de acum veti iubi alti pisoi in locul lui, chiar daca stiu ca nimeni nu-l va inlocui...

    bineinteles c-a fost fericit...unii nici de proprii copii nu au grija asa cum esti tu mama pt animalutele tale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat de nesimtit poti fi?Cat de insensibil??Tu crezi ca Daniela se bucura ca Hans nu mai e o povara pt ea??Tu daca ai avea copilul paralizat ai spune Doamne-ajuta ca a murit si nu mai tr. sa fiu sluga o viata?Tu nu vezi ca femeia asta singura si-a luat povara atator suflete,si cat se impica pt. ele?Ca l-a acceptat de la bun inceput cu handicapul lui??

    RăspundețiȘtergere
  4. hei,hei ,nu vreau asa anonimilor. pot spune ca ambii avetzi dreptate ,sigur ca a fost greu ,dar as fi preferat sa mai traiasca ,chiar asa greu cum imi era si sigur ca ii iubesc pe totzi ca pe niste copii .
    intr-adevar anonim2,asa este cum ai spus tu ,ceea ce fac eu -e un fel de povara ,pe care de multe ori simt ca nu o mai pot duce . stiu ca nu am s-o pot duce la infinit ,dar imi doresc s-o pot duce ,cit mai mult timp .
    v-am rugat de mai multe ori ,sa lasatzi un nume .

    RăspundețiȘtergere
  5. Daniela draga,m-a impresionat mult si povestioara micului Hans. da sunt sigura ca a fost fericit, pt ca tu l-ai invatat ce inseamna iubirea. Asta a fost destinul lui. Ca de obicei, ai facut o treaba foarte buna. E greu sa te desparti de animalute, eu inca nu ama facut-o, dar mi-e teama tare de acele momente.

    RăspundețiȘtergere
  6. Brindusa ,ma gindesc ca ai inteles gresit . Nu ,nu l-am dus sa i se faca injectzia aia ,doamne fereste .ca s-a discutat mai sus de 'povara',era cu referire la faptul ca a fost greu -pt .mine si pt el ,dar nici nu m-am gindit vreodata la a-l eutanasia ,cu toate ca am fost sfatuita in timp .

    RăspundețiȘtergere
  7. pai, da, simtito, anonim 2....mai bine ai judeca la rece lucrurile inainte de a-ti sari mustaru'...a fost o mare povara si pt daniela si pt hans...la fel cum e si la oameni...nimeni nu se bucura de handicapul nimanui...e doar un spirit de sacrificiu care-i face pe cei doi sa fie uniti in iubire si fidelitate...iar cand dupa o lunga agonie cel slabit de suferinta, pleaca, atunci, desigur urmeaza marea eliberare...si pt. cel ce l-a ingrijit, dar indeosebi pt cel care pleaca...spre o lume mai buna...avem toata increderea ca dupa o atat de mare suferinta, cel ce a rabdat s-a purificat iar drumul lui nu poate fi decat spre cerurile lui dumnezeu cele vesnic fericite...
    insa chiar de intentia mea ar fi fost una negativa (insa e clar ca nu e cazul), si tot n-ar fi trebuit sa intinezi o pagina "in memoriam" doar pt ca mintea ta e prea ingusta ca sa priceapa...si poate te abtii macar de acum de la replici...

    sorry, daniela...sunt sigura ca tu ai inteles ce-am vrut sa spun si in fond asta ma intereseaza...chiar nu cred ca sunt (multe)persoane care ar dori sa pateze memoria unui animalut atat de suferind, care parca a luat asupra lui durerile si pacatele noastre intr-un trupusor atat de firav...cred ca ti-e greu sa vezi de acum cosuletul albastru, gol!

    anonim 1 (n.n)

    RăspundețiȘtergere
  8. dupa ce am terminat de citit comentariul anterior ,am zimbit pt ca era asa cum credeam eu . eei ,intelegi ce vreau sa spun ,pt ca eu intuiesc cam bine ,ale cui sint comentariile anonime ,cam toate :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Of, Doamne, am inceput sa plang... Mi se sparge sufletul in bucati cand mai pleaca un sufletel...

    RăspundețiȘtergere
  10. auzi,idioato,tu nu ma cunosti nu te cunosc.Moartea nimanui nu este o bucurie.Eliberare ste pt. toti-inclusiv pt tine.Daniela pe mine ma cunoaste,in schimb.chiar daca postez anonim.Si in timp ce pe ea o respect,pe tine,handicapat/handicapata sentiemntal nu.Inceteaza,oricum sa mi te adresezi.Eu sunt implicata in viata animalelor strazii si tu.di posturile tale seci reiese ca nu.Spare me.

    RăspundețiȘtergere
  11. sa ne fereasca sfantu' de respectul unei doamne cu un vocabular atat de elevat!! :))))
    apelative gen "idioato" "handicapato", iar in debut "nesimtito" doar pt ca d-nia sa e incapabila sa aprofundeze lucruile simple...nu are timp...e prea implicata in viata animalelor strazii :)))
    ca sa nu te mai repezi la oameni in necunostinta de cauza, nu mai citi postarile pe diagonala..ca sa pricepi ideea se citeste pe orizontala si-ti pui in functiune si creierul si inima...e de prisos sa te intreb daca le ai, nu??....se pare ca daniela a inteles la ce m-am referit, tu insa continui sa insisti prosteste pe o idee strafulgerata doar in capul tau ingust !
    ok..pacat de subiectul pe care se scrie...pe unde intri, suhan, s-ar putea sa transformi totul in mocirla...deci, nu ne dezamagi, go on !(nu mai intervin, sunt sigura ca se poate prelungi la infinit un dialog imbacsit de vulgaritate care nu avantajeaza cu nimic un "iubitor de animale")

    anonim 1

    RăspundețiȘtergere
  12. Condoleante, scumpa Daniela :(

    Dormi in pace, suflet mic :(

    RăspundețiȘtergere
  13. Offffffff, nu am cuvinte - stiam de el si va admiram... :(
    Imi pare tare rau - R.I.P. ingeras!

    RăspundețiȘtergere
  14. Alexandra ,Teo, N.N., Brindusa ,Carmen ,Doina ,Corina -va multumesc pentru gindurile voastre bune .

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma doare sufletul cand iti citesc blogul. Si ma bucur ca exista oameni ca tine. Te admir din toata inima ca ai puterea sa faci asemenea lucruri pentru sufletele napastuite de soarta.

    Imi pare rau pentru Hans. Nici nu stiam ca si pisicile pot face boala asta. Trist!

    RăspundețiȘtergere