Zilele astea ma gindeam sa scriu despre altceva , dar cum problemele de sanatate ale dragului meu Nutzu ,m-au coplesit ,m-am gindit sa va povestesc despre el...
In toamna anului 2002, mai precis in octombrie de sf Dumitru ,am mers impreuna cu familia la niste rude din Vaslui -o matusa ,care prin cele ce au urmat ,mi-a lasat un gust amar .Acolo printre discutii si alte alea ,a aparut un motanel cam de vreo 4 luni ,care arata jalnic -slab ,jegarit si numai funigine ,de nici nu-ti dadeai seama ce culoare are blana lui .Eu m-am repezit sa-i dau sa manince insa ruda mea a tzipat rau la mine ,ca ei nu fac asa ceva ,ca o sa-l trinteasca cu capul de scara si o sa crape si asta ca celalalt , era vorba de fratele acestui motan .M-am speriat cind am auzit asa ceva ,nu cunosteam adevarata fatza a acestei rude ,ce-i drept nici n-o vazusem de prea multe ori .Pina seara cind am plecat de-acolo ,m-am tot perpelit ,ce sa fac ,cum sa fac ...M-am hotarit insa la plecare nu-l gaseam ,pina la urma am dat de el intr-o ''soba afara ,in care se stinsese focul si mai era un pic de caldura .L-am bagat in geanta mea personala ,fara sa zic vreo ceva cuiva .Odata plecata de-acolo am respirat usurata ,iar pe drum in masina ,bipezii mei si-au pus miinile-n cap cind au auzit motanul mieunind ,dar asta nu mai conta .Acasa fetele dutza si riky imediat s-au imprietenit cu el si chiar il spalau .De-abia mergea de slab ce era ,iar cind minca ,eu plingeam si ma rugam sa traiasca si el macar citeva luni ,sa vada si el cum e sa aibe hrana ,sa stea la caldura si sa fie iubit .Nutzu ,caci asa i-am spus noi ,s-a facut mare si frumos ,insa pt ca a a suferit de foame inainte sa-l iau de acolo ,minca cam mult ,se urca pe dulap si lua piine goala si minca si uite-asa s-a facut cam maricel ,cam grasun .La doi ani jumate s-a imbolnavit ,a facut blocaj renal ,m-am chinuit cu el cam o luna si cind nici nu mai speram ,si-a revenit .Apoi l-am mentinut in stare buna cu mincare speciala pentru problemele lui ,cu medicamente preventiv ,cu ceai pt rinichi -pe care el nu-l iubeste deloc .Anii au trecut si in octombrie 2009 ,am vazut ca e si mai mare decit era ,l-am cintarit si avea 7 kg cit stiam eu ,mi-am dat seama ca e umflat ,caci se umfla vazind cu ochii. Asta se intimpla intr-o simbata si era ceasul 12 ,l-am luat si in graba m-am dus cu el la medic .Aici mi-a spus ca are probabil torsiune stomacala ,insa nu-i poate face nimic ca n-are aparatura ,am alergat la alt medic ,aici la fel a presupus ca-i aceeasi boala si cu un ac de seringa i-a scos aerul .Am plecat bucuroasa acasa ,ca poate si el sa respire bine ,insa bucuria mea a durat doua ore ,caci a-nceput din nou sa se umfle .Seara cind s-a intunecat l-am pus in transportor si impreuna cu o buna prietena m-am dus acasa la o asistenta veterinara ,care e draguta ,insa mare ghinion ,nu era acasa .Am simtit cum sfirsitul lu' Nutzu se apropie .Acasa cind ne-am intors ,prietena mea spune sa incercam noi sa-i scoatem aerul cum am vazut la medic ,insa eu am zis nu- daca gresim .Dupa miezul noptzii ,motanul se umflase rau de tot si cu ultimele puteri a venit in brate la mine si se uita adinc in ochii mei parca rugindu-ma sa fac ceva .Asa ca m-am hotarit ,l-am pupat ,am zis Doamne ajuta ,am luat un ac de seringa ,i-am apasat pe abdomen cum vazusem la cabinet si Nutzu a fost salvat .Am repetat chestia asta inca de doua ori pina dimineata ,caci se umfla incontinuu .Spre marele nostru noroc ,in galati este o clinica veterinara care are program si duminica si la prima ora ne-am infiintzat acolo ,unde imediat l-a bagat in operatie .Medicul m-a asigurat ca daca nu-i scoteam aerul ,murea si a spus ca nu a avut torsiune stomacala ci meteorism .Apoi cu tratamente ,cu regim si cu multa grija din partea mea ,a scapat si de necazul asta .Am zis eu atunci ,ca l-am salvat pentru a treia oara ,insa acum e din nou in pericol .In urma cu o saptamina a facut blocaj renal ,sint mai bine de 5 ani de cind a avut problema asta .L-am dus la medic ,unde l-a sondat insa tot nu e prea bine ,ar trebui operat insa financiar mi-e imposibil .De multe ori ii zic ''sa traiesti Nutzu mult ,sa traiesti si pentru fratele tau ,care nu s-a putut bucura de viatza !''
Eu stiu ca se mai intimpla si minuni ,poate va trece si de hopul asta ,nu e usor deloc ,nu mai este tinerel dar nici batrin nu-i la aproape 8 ani .El este sedentar si asta contribuie la faptul ca este grasun si implicit la boala asta a lui .Ii pun ham si lesa si il duc in curte ,sa faca miscare ,merge el cit merge si se aseaza pe spate cu labutele-n sus ,in semn ca face cum vrea el ,apoi il iau in brate si-l duc mai departe de usa de la intrarea casei ,iar el vine fuga fuga la usa ca sa intre in casa ,eu iar il duc ,el iar vine fugutza si uite-asa face Nutzu un pic de miscare .
Stau uneori si ma gindesc ,cit de mult m-am chinuit eu cu acest motan ca sa traiasca si cu alte animale si e incredibil cit de usor unii ''oameni ''pot sa schingiuie si sa curme viatza acestor fiinte nevinovate ...
In toamna anului 2002, mai precis in octombrie de sf Dumitru ,am mers impreuna cu familia la niste rude din Vaslui -o matusa ,care prin cele ce au urmat ,mi-a lasat un gust amar .Acolo printre discutii si alte alea ,a aparut un motanel cam de vreo 4 luni ,care arata jalnic -slab ,jegarit si numai funigine ,de nici nu-ti dadeai seama ce culoare are blana lui .Eu m-am repezit sa-i dau sa manince insa ruda mea a tzipat rau la mine ,ca ei nu fac asa ceva ,ca o sa-l trinteasca cu capul de scara si o sa crape si asta ca celalalt , era vorba de fratele acestui motan .M-am speriat cind am auzit asa ceva ,nu cunosteam adevarata fatza a acestei rude ,ce-i drept nici n-o vazusem de prea multe ori .Pina seara cind am plecat de-acolo ,m-am tot perpelit ,ce sa fac ,cum sa fac ...M-am hotarit insa la plecare nu-l gaseam ,pina la urma am dat de el intr-o ''soba afara ,in care se stinsese focul si mai era un pic de caldura .L-am bagat in geanta mea personala ,fara sa zic vreo ceva cuiva .Odata plecata de-acolo am respirat usurata ,iar pe drum in masina ,bipezii mei si-au pus miinile-n cap cind au auzit motanul mieunind ,dar asta nu mai conta .Acasa fetele dutza si riky imediat s-au imprietenit cu el si chiar il spalau .De-abia mergea de slab ce era ,iar cind minca ,eu plingeam si ma rugam sa traiasca si el macar citeva luni ,sa vada si el cum e sa aibe hrana ,sa stea la caldura si sa fie iubit .Nutzu ,caci asa i-am spus noi ,s-a facut mare si frumos ,insa pt ca a a suferit de foame inainte sa-l iau de acolo ,minca cam mult ,se urca pe dulap si lua piine goala si minca si uite-asa s-a facut cam maricel ,cam grasun .La doi ani jumate s-a imbolnavit ,a facut blocaj renal ,m-am chinuit cu el cam o luna si cind nici nu mai speram ,si-a revenit .Apoi l-am mentinut in stare buna cu mincare speciala pentru problemele lui ,cu medicamente preventiv ,cu ceai pt rinichi -pe care el nu-l iubeste deloc .Anii au trecut si in octombrie 2009 ,am vazut ca e si mai mare decit era ,l-am cintarit si avea 7 kg cit stiam eu ,mi-am dat seama ca e umflat ,caci se umfla vazind cu ochii. Asta se intimpla intr-o simbata si era ceasul 12 ,l-am luat si in graba m-am dus cu el la medic .Aici mi-a spus ca are probabil torsiune stomacala ,insa nu-i poate face nimic ca n-are aparatura ,am alergat la alt medic ,aici la fel a presupus ca-i aceeasi boala si cu un ac de seringa i-a scos aerul .Am plecat bucuroasa acasa ,ca poate si el sa respire bine ,insa bucuria mea a durat doua ore ,caci a-nceput din nou sa se umfle .Seara cind s-a intunecat l-am pus in transportor si impreuna cu o buna prietena m-am dus acasa la o asistenta veterinara ,care e draguta ,insa mare ghinion ,nu era acasa .Am simtit cum sfirsitul lu' Nutzu se apropie .Acasa cind ne-am intors ,prietena mea spune sa incercam noi sa-i scoatem aerul cum am vazut la medic ,insa eu am zis nu- daca gresim .Dupa miezul noptzii ,motanul se umflase rau de tot si cu ultimele puteri a venit in brate la mine si se uita adinc in ochii mei parca rugindu-ma sa fac ceva .Asa ca m-am hotarit ,l-am pupat ,am zis Doamne ajuta ,am luat un ac de seringa ,i-am apasat pe abdomen cum vazusem la cabinet si Nutzu a fost salvat .Am repetat chestia asta inca de doua ori pina dimineata ,caci se umfla incontinuu .Spre marele nostru noroc ,in galati este o clinica veterinara care are program si duminica si la prima ora ne-am infiintzat acolo ,unde imediat l-a bagat in operatie .Medicul m-a asigurat ca daca nu-i scoteam aerul ,murea si a spus ca nu a avut torsiune stomacala ci meteorism .Apoi cu tratamente ,cu regim si cu multa grija din partea mea ,a scapat si de necazul asta .Am zis eu atunci ,ca l-am salvat pentru a treia oara ,insa acum e din nou in pericol .In urma cu o saptamina a facut blocaj renal ,sint mai bine de 5 ani de cind a avut problema asta .L-am dus la medic ,unde l-a sondat insa tot nu e prea bine ,ar trebui operat insa financiar mi-e imposibil .De multe ori ii zic ''sa traiesti Nutzu mult ,sa traiesti si pentru fratele tau ,care nu s-a putut bucura de viatza !''
Eu stiu ca se mai intimpla si minuni ,poate va trece si de hopul asta ,nu e usor deloc ,nu mai este tinerel dar nici batrin nu-i la aproape 8 ani .El este sedentar si asta contribuie la faptul ca este grasun si implicit la boala asta a lui .Ii pun ham si lesa si il duc in curte ,sa faca miscare ,merge el cit merge si se aseaza pe spate cu labutele-n sus ,in semn ca face cum vrea el ,apoi il iau in brate si-l duc mai departe de usa de la intrarea casei ,iar el vine fuga fuga la usa ca sa intre in casa ,eu iar il duc ,el iar vine fugutza si uite-asa face Nutzu un pic de miscare .
Stau uneori si ma gindesc ,cit de mult m-am chinuit eu cu acest motan ca sa traiasca si cu alte animale si e incredibil cit de usor unii ''oameni ''pot sa schingiuie si sa curme viatza acestor fiinte nevinovate ...
.jpg)
saracutu!
RăspundețiȘtergereLa inceputul lunii martie ,am primit 60 ron cu specificatia ''ajutor nutzu ''insa nu stiam de unde .Probabil persoana a vrut sa fie oarecum anonima ,dar eu vroiam sa stiu cine este ca sa-i pot multumi .Am aflat ca se numeste Gabi E...un OM bun ,caruia i-a fost mila de un biet animalutz .
RăspundețiȘtergereDraga Gabi E. sa stii ca Nutzu e bine ,alearga prin toata casa si urca si scarile la mansarda si coboara cind vrea el ,e fericit .Iti doresc multa sanatate si tot binele din lume !